Ca sa visez roz, nu trebuie sa inchid ochii,
E de ajuns sa-mi adun pleoapele putin,
Si lumea toata …si tot universul,
Se revarsa in mine,ca o petala de crin…
In fiecare timp, mor putin cate putin,
Si ma transform in vis de duca,
Uneori ma astern lin,
Alteori devin o porunca…
Am iesit din spatiu, ma plimb printre galaxii,
E semn ca am iesit si din timp,
Asa a inceput invazia visului roz,
Printre castani schilozi, pe planete tarzii…
Acum imi este teama sa-mi desfac pleoapele,
E ca si cum sunt in pericol sa te pierd,
Ma invart intr-un mare cerc, sa-mi adun soaptele,
Nu mai am cum, nu mai am cu ce…sa te dezmierd!
Ieri credeam ca sunt la apogeu,
credeam ca nu te pot dori mai mult,
azi am aflat ca cel de ieri, nu eram eu...
maine...stiu, ma voi hrani... cu…tumult!!!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu