vineri, 15 mai 2009

iarna, ca o mireasa

stiam ca va veni si ora, cand,
in noaptea alba, ninge iar,
orasul e albit, e ca un gand,
prin care zboara fulgii, rar…

noaptea se-mbraca-n alb ca o mireasa,
e rece sufletu-i , de prea mult vis uscat,
si-acum ma duce-ncet spre alta stea craiasa,
sa cred ca cern, prin paradis plecat…

soptesc cuvinte seci, ca inghetate,
vreau sa te strig si n-am curaj sa sper,
pe buze vorbele-mi imi sunt curate
dar lacrimile-n-gheata…in stingher…

iubita mea, te strig din valea vie,
unde respir ca sa te stiu pe tine,
in iarna asta, albul vreau sa stie,

cat te iubesc si cat imi e de…bine…

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu