sunt eu, mi-e dor de celalalt…
un steag, un petic pe-un catarg,
imbratisand furtuna , fara drept,
fara reper si nici nu pot sa-stept,
nu am nici nord, nici sud, doar azi mai am,
pe maine l-am pierdut printre oceane,
privesc printre rafale ,sfantul trist,
ce-am fost rostogolit, prin mariane,
si imi tot cern speranta de artist,
speranta mea , nascuta pe maidane…
si azi se duce-ncet, mai am trei soapte,
pe care-am sa le pierd in miez de noapte.
probabil, noaptea tot pustie creste,
acum stiu bine ce inseama eu,
nu mai stiu insa, celalalt ce este,
il caut, il astept… e ca-n poveste,
s-a pierdut ieri, in Pirineu…
am sa-l gasesc, stiu ca n-am alt destin,
caci fara el, nici eu nu mai sunt eu,
il voi gasi-n paharul cu pelin…
furtuna mi-e prietena de-atat
cat am iubit-o, de la inceput,
acum o-mbratisez, ea ma-npresoara,
si ieri si azi si maine…a mia oara…
nu am nici nord, nici sud, doar azi mai sunt,
pe maine l-am pierdut printre oceane
il voi gasi, prin soarele carunt,
imprastiat perfect, printre maidane.
in noaptea asta eu te mai astept,
cu sansa de sfarsit, te prind de mana,
consider ca asa e drept,
Sa-ti pun pe frunte, inima …cununa….
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu